În dezvoltarea personală a copilului un pas important îl constituie definirea viitorului său.
Sfera de cunoaştere a copilului este într-o continuă dezvoltare şi uneori la limita dintre realitate şi fantastic. Cele două lumi pe care le percepe şi întrepătrunde copilul, de poveste “ şi cea reală, trebuie delimitate pentru a face loc primilor paşi către viitorul sau.
În acest scop, al delimitării, am inventat un nou “joc”, o nouă experienţă motivaţională. Pentru a ne păstra şi statutul de mici ecologişti am poziţionat acest exerciţiu în cadrul programului “Artă pentru mediu” şi am folosit materiale reciclabile: carton, hârtie, sfoară, lână, etc…, cărora le-am dat viaţă prin culoare şi mai ales multă imaginaţie.
Într-o primă etapă ne-am concentrat atenţia asupra lumii fantastice şi am concretizat acest lucru prin confecţionarea unui castel, la care fiecare copil a avut libertatea individuală de a-şi construi şi decora după bunul plac propriul turn. Prin asamblarea acestor turnuri a rezultat castelul, lumea de basm. Această parte a exerciţiului a permis dezvoltarea abilităţilor de lucru în echipă, cu valenţe competitive şi a dat frâu liber creativităţii, ingeniozităţii, copiii experimentând noi conduite, atitudini şi comportamente.
Astfel am realizat povestea.
De aici s-a desprins cea de-a doua etapă în care copii şi-au realizat în Turnul Viitorului propria fereastră deschisă catre prima meserie, prima percepţie a viitorului.
Pentru unii copii desprinderea de basm este mai dificilă. Într-un mic refuz de a creşte se leagă de personaje de poveste (prinţese, muschetari..), devenite pentru ei modele de curaj, cinste, bunătate, virtuţii reprezentative în propriul viitor.
Pentru alţi copii, devin mentori persoane din anturajul restrâns, limitat la părinţi, bunici, educatori, profesori. Acestea sunt persoane care au reuşit să-i impresioneze, să le atragă atenţia, mai precis să stimuleze percepţia realităţii copilului.
Acesta este momentul primei decizii, a primului pas în propriul viitor.
Prin acest exercitiu motivaţional am dorit să stimulam reprezentarea pozitivă a percepţiei copiilor dar şi să facilităm părinţilor descoperirea modelului şi mai ales importanţa exemplului personal.
Pentru fiecare grupă de vârstă modelele se vor schimba, de multe ori chiar meseriile alese, acest aspect nefiind negativ ci doar legat de lărgirea graniţelor de cunoaştere a copilului.
Sfatul meu!!
Să nu uităm cât e de important să fim modele pentru copiii noştri şi educaţia pe care le-o oferim să fie în mare măsură insuflată şi prin exemplul personal.
Delia Bugariu
psiholog